KISS

         KISS este o trupa rock, formata in New York in anul 1973. Usor de recunoscut prin costumele de scena si vopseaua faciala, grupul a cunoscut succesul in mijlocul anilor ’70, datorita performantelor lor live elaborate, ce includeau chitari ce scoteau fum, scuipat de sange, aruncatori de flacari si elemente pirotehnice. Kiss a primit 22 albume de aur si a avut 19 milioane de albume vandute in Statele Unite. Vanzarile in toata lumea a formatiei depasesc 80 de milioane de albume. Formatia originala era alcatuita din Gene Simmons – bass si voce, Paul Stanley – chitara si voce, Ace Frehley – chitara si voce si Peter Criss – tobe si voce este cea mai de succes si cea mai usor identificabila. Prin machiaj si costumele lor,acestia au preluat personaje de benzi desenate – Demonul (Simmons), Copilul Stea (Stanley), Asul Spatiului (Frehley) si Omul Pisica (Criss).
         Datorita problemelor cu drogurile si a diferentelor de opinie, atat Criss cat si Frehley au fost dati afara din grup pana in 1982. Succesul comercial scazuse considerabil in acel moment. In 1983, Kiss a abandonat machiajul si s-a bucurat din nou de succes commercial in restul decadei. Reuniti in 1996 datorita fanilor nostalgici, a rezultat turneul “Kiss Alive/Worldwide”. Criss si Frehley au parasit din nou Kiss, fiind inlocuiti de Eric Singer si Tommy Thayer. Formatia continua sa activeze, Stanley si Simmons ramanand singurii membrii constanti.
         Kiss isi are originile in “Wicked Lester”, o formatie rock and roll din New York, co-fondata de Gene Simmons si Paul Stanley. Wicked Lester nu a avut niciodata un succes real. Au inregistrat un album si au cantat cateva showuri live. Simmons si Stanley, simtind ca au nevoie de o noua directie muzicala, au abandonat Wicked Lester in 1972 si au inceput sa formeze un nou grup. La sfarsitul lui 1972, Simmons a vazut un anunt in “Rolling Stone" plasat de Peter Criss. Acesta a participat la auditie si s-a inrolat in noua versiune de “Wicked Lester”. Trioul s-au concetrat pe un stil mult mai dur fata de ce canta inainte “Wicked Lester”.
         Inspirati de teatrul de papusi din New York, acestia au inceput sa experimenteze pe imaginea lor, purtand diferite costume si diferite machiaje. In ianuarie 1973, grupul l-a adaugat pe chitaristul principal, Paul “Ace” Frehley. Excentriul Frehley a impresionat grupul de la prima auditie, desi a venit la aceasta avand in picioare 2 tipuri de incaltaminte si si-a inceput incalzirea in timp ce un alt chitarist era ascultat de grup. La cateva saptamani dupa ce Frehley s-a inrolat, numele Wicked Lester a fost abandonat, noua trupa numindu-se Kiss. Stanley a venit cu ideea numelui, iar Frehley a venit cu logo-ul acum specific lor (cu SS-urile ca 2 fulgere). Semnele seamana cu SS-urile naziste, un simbol acum ilegal in Germania. Astfel ca in aceasta tara, coperta albumelor sau materialele despre Kiss aveau un logo in care “SS”-urile aratau ca un “ZZ” invers.
         Numele formatiei s-a zvonit ca are multe sensuri ascunse, printre ele si “Knights In Satan’s Service”. Formatia a respins constant aceste idei, spunand ca Paul Stanley a ales acest nume dupa inspiratie de moment. Primul show Kiss a avut loc pe 30 ianuarie 1973, in fata a 3 persoane in Queens. In iunie acelasi an, trupa a inregistrat un demo de 5 melodii. Acesta a atras atentia lui Bill Aucoin. Pe 1 noiembrie 1973, Kiss a semnat cu Emerald City Records (ulterior numita Casablanca). Primul turneu Kiss a inceput pe 5 februarie 1974, in Edmonton, Canada. Albumul de debut, “Kiss” a fost lansat pe 18 februarie. Casablanca si Kiss au promovat intens albumul in primavera si vara anului 1974.
         Pe 29 aprilie, trupa a cantat “Firehouse” la “The Mike Douglas Show”. Cu toata publicitatea si turneul, Kiss a vandut initial doar 75.000 de copii. In acest timp, Casablanca pierdea bani rapid. Trupa a zburat in Los Anglese in august 1974 pentru a incepe inregistrarile la cel de-al doilea album, “Hotter than Hell”, lansat pe 22 octombrie 1974. Nu a avut success, cazand repede din topuri. Kiss a fost retrasa apoi rapid din turneu pentru a inregistra un nou album. Conducatorul casei de discuri Casablanca, Neil Bogart a intervenit pentru a produce noul album, schimband stilul distortionat al “Hotter than Hell” cu un stil mai clar si putin mai pop.
         “Dressed to kill” a fost lansat pe 19 martie 1975, fiind usor mai bine din punct de vedere comercial decat “Hotter than Hell”. Desi albumele Kiss nu s-au vandut bine, trupa castiga reputatie pentru concertele live. Concertele Kiss contineau lucruri ca: Simmons scuipand sange (la inceput iaurt si colorant de mancare) sau scuipand foc (scuipand lichid inflamabil intr-o torta); Frehley facand un solo in timp ce chitara ii ia foc (lumina si bombe de fum plasate in interiorul chitarii); kitul de tobe al lui Criss, ce se ridica si in acelasi timp scotea scantei; Stanley zdrobindu-si chitara si efecte pirotehnice de-a lungul spectacolului.

         Spre sfarsitul lui 1975, Casablanca aproape intrase in faliment si Kiss se afla in pericol de a-si pierde contractul cu ei. Ambele parti aveau nevoie disperata de o reusita comerciala pentru a supravietui. Aceasta a venit intr-o forma neasteptata – un dublu album live. Kiss a vrut sa isi arate emotia simtita in concertele lor ( albumele de studio nu au reusit sa arate asta pana atunci) cu primul lor album live. Lansat in 10 septembrie 1975, “Alive!”a atins de 4 ori platina. Succesul lui “Alive!” nu numai ca a fost sansa pe care Kiss o astepta, dar a salvat si Casablanca de la faliment. Dupa acest succes, Kiss s-a aliat cu producatorul Bob Ezrin. A rezultat “Destroyer”, lansat pe 15 martie 1975, cel mai ambitios album Kiss pana in data de astazi. “Destroyer”, cu productia sa complicata – folosind o orchestratie, cor si numeroase efecte – a fost o schimbare fata de sunetul brut al primelor 3 albume. Desi albumul s-a vandut bine initial si a devenit cel de-al doilea album al trupei care a atins aurul, a cazut repede din topuri.
         Doua albume, cu un mult mai bun succes la public au fost lansate in mai putin de un an – “Rock and Roll Over” – noiembrie 11, 1976 si “Love Gun” – iunie 30, 1977. Un al doilea album live, “Alive II” a fost lansat pe 29 noiembrie 1977. Toate cele 3 albume au atins platina dupa lansare. Intre 1976 si 1978, Kiss a castigat 17.7 milioane din publicitate si banii obtinuti de la casa de discuri. Pe 2 aprilie 1978, Kiss a lansat “Double Platinum”. Acest dublu album includea numeroase versiuni remixate a hiturilor lor. In aceasta perioada, produsele cu marca Kiss au obtinut pentru formatie substantiale castiguri. Jucarii Kiss, jocuri, masti de Halloween, o masina de pinball, le-au adus intre anii 1977  si 1979 un total de 100 milioane de dolari. Kiss atinsese varful economic in 1978. “Alive II” era al 4-lea album al trupei de 4 ori platina in mai putin de 2 ani, iar turneele lor aveau media de 13,550 de persoane la un concert.
         Castigurile trupei in 1977 era de 10,2 milioane de dolari. Grupul, impreuna cu managerul Bill Aucoinm s-au gandit sa duca formatia la urmatorul nivel de popularitate. A fost conceput un plan ambitious, de 2 parti, in anul 1978. Prima parte presupunea lansarea simultana a 4 albume solo a celor 4 membri Kiss. Desi Kiss a explicat ca albumele solo au fost destinate sa scada tensiunile din interiorul formatiei, contractul lor din 1976 cerea 4 albume solo. Fiecare album a fost un efort propriu – nimeni din grup nu s-a implicat in albumul celuilalt – au fost toate lansate si vandute ca albume Kiss, cu coperti asemanatoare. A fost prima data cand toti membrii unei formatii rock lanseaza albume solo in acelasi timp. Pentru membrii formatiei, a fost sansa sa isi afiseze stilurile muzicale individuale in afara Kiss.
         Albumele Kiss au fost lansate pe 18 septembrie 1978. Promovarea lor a fost fara precedent – Casablanca a anuntat ca produce 5 milioane de copii ale albumelor, garantand platina, si platind 2.5 milioane de dolari pentru marketingul lor. Desi toate cele 4 albume au intrat in top 50 Billboard, cererea masiva pentru aceste albume a fost urmata in curand de o egala incercare de a le trimite inapoi la casa de discuri, urmata de discount-ul pentru fiecare album odata ce vanzarea lor a cazut rapid. Toate cele 4 albume solo combinate au vandut aproape cat “Love Gun”. Din cele 4, cel mai bine s-a vandut albumul lui Frehley. Cea de-a 2-a parte a planului lui Aucoin si Kiss a fost ca acestia din urma sa apara intr-un film ce le va cimenta imaginea ca superoi. Filmarile au inceput in primavara lui 1978. Desi proiectul a fost prezentat formatiei ca o combinatie intre “A hard day’s night” si “Star Wars”, rezultatul final a fost sub asteptari.
         Scenariul a suferit numeroase modificari, iar trupa, in special Criss si Frehley deveneau frustrati cu mersul filmarilor. Criss a refuzat sa participle la post-productie, fiind inlocuit de un alt actor. “Kiss meets the Phantom of the Park”, produs de Hanna-Barbera, a aparut pe NBC pe 28 octombrie 1978. In ciuda review-urilor, a fost una din cele mai vazute momente TV ale anului. Interviurile urmatoare ale trupei aveau sa arate ca parerea trupei despre film a fost ca i-a aratat mai mult ca pe niste clovni si nu ca supereroi. Esecul artistic a creat o prapastie intre trupa si Aucoin, pe care ei au dat vina. Primul material al trupei dupa 2 ani, lansat pe 23 mai 1979, “Dynasty” a continuat seria platinilor. Albumul continea single-ul care va deveni cel mai mare hit al trupei “I was made for loving you”. Melodia a fost un succes in toata lumea. “Dynasty” a fost inregistrat cu ajutorul tobosarului Anton Fig, la cererea producatorului Vini Poncia, ce simtea ca stilul lui Criss nu este potrivit. Singura contributie facuta de din ce in ce mai nemultumitul Criss a fost melodia “Dirty Livin’”, la care a fost compozitor si pe care a cantat.
         Turneul care a urmat, “The return of Kiss” a marcat declinul in vizionare al trupei. La sfarsitului turului, in decembrie ’79, tensiunile dintre Criss si restul trupei atinsesera punctual culminant. Talentele sale muzicale se erodasera, el intentional scazand ritmul sau oprindu-se din cantat in unele concerte. Totusi, certurile din sanul formatiei au trecut aproape neremarcate de catre fani. Acestia erau mult mai tineri decat fanii anteriori, cu multi copii pre adolescenti purtand masti Kiss impreuna cu mama si tatal lor. Cum implicarea lui Criss in Kiss era spre sfarsit, grupul a inregistrat urmatorul album la inceputul lui 1980.


         Ca si cu “Dinasty”, albumul a fost inregistrat impreuna cu tobosarul Anton Fig, desi la momentul respectiv performanta sa a fost discreditata. Cu un sunet pop, “Unmasked”, lansat pe 20 mai 1980, a avut distinctia de a fi primul album Kiss de la “Dressed to Kill” ce nu a atins platina. Dupa lansarea albumului, a fost anuntata oficial despartirea de Criss, precum si anuntul ca trupa ii va cauta un inlocuitor. Primul inlocuitor din istoria Kiss, Eric Carr a fost anuntat spre sfarsitul lui iulie 1980. A debutat cu grupul pe 25 iulie, in teatrul “Palladium” din New York. Datorita vanzarilor proaste la “Unmasked”, aceasta a fost singurul show din Statele Unite pentru suportul albumului. Turneul din ’80 din Australia si Noua Zeelanda, a fost unul din cel mai mare din istoria lor, cantand in locatii cu casa inchisa si primind covarsitoare laude din partea presei.
         Pentru urmatorul lor album, trupa a apelat din nou la Bob Ezrin. Ce a rezultat a fost “Music from “The Elder””, un album ce continea featuring-uri de hornuri, harpe si sintetizatoare. Albumul a fost prezentat ca un soundtrack pentru un film ce nu a fost niciodata facut. Albumul a fost primit prost de catre fani; nu a devenit platina si a atins numarul 75 in topul Billboard. Esecul comercial al albumului a fortat Kiss sa nu tina un concert de sustinere pentru album. A inceput sa absenteze de la concerte Frehley, ce devenise din ce in mai frustrat cu noua directie a trupei. Suparat cu inregistrarea albumului “Music from “The Elder””, acesta nu a participat activ la creearea albumului, contribuind vocal doar la o singura melodie, “Dark Light”. Si-a inregistrat partile la chitara in studioul sau de acasa, trimitandu-le apoi lui Ezrin. O alta sursa de frustrare a fost ca, o data cu plecarea lui Criss, Carr nefiind un partener egal in trupa, era mereu votat 2 la 1 la treburile formatiei.
         In iunie 1982, Frehley a negociat plecarea sa din Kiss, desi nu a parasit oficial formatia pana in decembrie. Curand dupa, Kiss si-a modificat politica afacerilor. Desi Frehley decisese deja sa paraseasca formatia, Simmons si Stanley aveau nevoie ca, pentru a-si pastra contractul, casa de discuri sa creada ca Frehley se afla inca in Kiss. Astfel ca, pentru a pastra aparentele, Frehley a aparut pe copertele albumelor “Killers” si “Creatures of the Night” din 1982, desi el nu a participat la inregistrarile lor in studio. “Creatures of the Night”, lansat pe 13 octombrie 1982 a fost cel mai dur album Kiss pana in prezent, fiind considerat putin mai bun decat ultimul, ajungand pana pe 45 in topuri, obtinand aurul pana in ‘94. In absenta lui Frehley, trupa a folosit un numar de chitaristi pentru inregistrarea albumului, printre care si Vinnie Vincent.
         Vincent l-a inlocuit oficial pe Frehley ca chitarist principal in decembrie 1982. Identitatea lui Vincent a devenit un luptator egiptean, cu o “ankh” pictata pe fata, desi nu a avut nevoie de aceasta ipostaza pentru foarte mult timp. in ciuda faptului ca nu a avut succes comercial in America, trupa a fost foarte bine primita peste hotare, precum concertul din Rio de Janeiro din 18 iunie 1983, unde au cantat in fata unui public de 137.000 de fani. Simtind ca este nevoie de o schimbare, Kiss a luat decizia de a-si abandona costumele si machiajul. Au aparut in public fara machiaj pentru prima data pe 18 septembrie 1983 la MTV, ce a coincis cu lansarea noului album, “Lick it Up”. “Lick it up” a devenit primul album care a atins aurul dupa 3 ani, dar turneul a fost si mai putin vizionat decat “Creatures of the Night”.
         Datorita cresterii constante a tensiunilor intre Vincent si trupa, in special intre Vincent si Simmons si Stanley, Vincent a fost concediat dupa turneu, in martie 1984. Inlocuitorul sau a fost Mark St. John. Cu St. John, trupa a inregistrat “Animalize”. Acest album a fost cel mai bine vandut album Kiss din timpul decadei. Cu albumul si cu turneul de succes, Kiss si-a recapatat gloria de odionioara. St. John, totusi, s-a imbolnavit de artrita in timpul repetitiilor si a participat doar la cateva concerte. A fost concediat din Kiss in decembrie 1984 si inlocuit de Bruce Kulick, facandu-l pe acesta al 4-lea chitarist Kiss in 3 ani. Formatia cu Stanley, Simmons, Carr si Kulick s-a dovedit a fi cea mai stabila de la formatia originala, si, in restul anilor ’80, Kiss a lansat o serie de albume ce au atins platina. “Asylum” din 1985, “Crazy Nights” din 1987, si compilatia din 1988 cu cele mai mari hituri KISS, “Smashes, Trashes & Hits”.


         “Crazy Nights” a fost, in particular, unul din cele mai de succes albume peste ocean. Single-ul,”Crazy, Crazy Nights”, a atins locul 4 in topurile din Marea Britanie, cel mai mare pana in prezent atins de o melodie Kiss. Kiss a incheiat anii ’80 cu albumul “Hot in the Shade”. Desi albumul nu a reusit sa atinga platina, balada “Forever”, scrisa impreuna cu Michael Bolton, a atins locul 8, si a devenit una din cele mai bine primite single-uri de la “I was made for loving you”, fiind si ultima melodie in top 10 a trupei. Trupa a decis sa apeleze din nou la Bob Ezrin pentru a produce primul lor album din anii ’90. Inainte ca inregistrarile sa inceapa, s-a intamplat un lucru tragic. In martie 1991, s-a descoperit ca Eric Carr avea o tumoare pe inima. A fost indepartata cu succes, dar mai multe tumori au fost descoperite in curand in plamanii sai. Carr a facut chemoterapie si a fost declarat sanatos in iulie. In septembrie insa a fost spitalizat dupa ce a suferit prima din doua hemoragii cerebrale. A murit pe 24 noiembrie 1991, la 41 de ani, in aceeasi zi ca Freddie Mercury.
         Desi devastati, Kiss a continuat, aducandu-l pe Eric Singer, fost la Black Sabbath si Alice Cooper. Kiss a lansat “Revenge” pe 18 mai 1992. Acesta prezenta un stil clar, mai coltos. Intr-o miscare surpriza, Kiss l-a inrolat pe Vinnie Vincent pentru ajutor la compozitiei. Albumul a debutat in top 10 si a devenit de aur. Kiss a scos pe 14 mai “Alive III”, inregistrat in turneul “Revenge”. In aceasta perioada, nostalgia Kiss a inceput sa se faca vazuta. In 1995, Kiss a scos “Kisstory”, o cronica de 440 de pagini cu istoria formatiei pana in acel moment. Pe 17 iunie 1995, Peter Criss a aparut pe scena cu Kiss pentru “Hard luck Woman” si “Nothin’ to lose”, prima data dupa 16 ani. Pe 9 august 1995, Kiss a participat la MTV Unplugged. Trupa i-a contactat pe Criss si Frehley si i-a invitat sa participle la eveniment. Amandoi s-au alaturat Kiss-ului pe scena. Aparitia aceasta a alimentat zvonurile despre o posibila reuniune a originalului Kiss. Totusi, dupa concertul Unplugged, trupa (cu Kulick si Singer) s-a intors in studio pentru prima data in 3 ani. A rezultat “Carnival of Souls: The final Sessions”, terminat in februarie 1996, dar lansarea sa a fost amanata pentru aproape 2 ani.
         Tupac Shakur a introdus originalul Kiss ( cu machiaj si in costume) in fata unui public ovationand la cea de 38-a editie a premiilor Grammy. Trupa a anuntat un turneu pentru reuniunea trupei. Conferinta a fost urmarita in 58 de tari. Pe 20 aprilie, aproape 40 de mii de bilete din turneu au fost vandute in 47 de minute. Primul concert reunit Kiss s-a situat in fata a aproape 40 de mii de oameni. Turneul a continut 192 de showuri si a adus un profit de 43.6 milioane de dolari. In septembrie 1998, grupul reunit a lansat “Psycho Circus”. Desi a fost primul album cu formatia originala din ’77, contributiile lui Criss si Frehley au fost minimale. In timp ce imaginile de pe album erau ale lui Frehley si Criss, majoritatea chitarilor au fost facute de viitorul membru al trupei, Tommy Thayer si a fostul membru Bruce Kulick.
         Tobele au fost sustinute de Kevin Valentine. In ciuda controverselor, albumul a atins locul 3 la debut. Criss a parasit din nou formatia in inceputul lui 2001, nefericit cu salariul pe care il primea. Locul sau a fost luat de Singer, care i-a preluat personajul Cat Man lui Criss. In februarie 2003, Kiss a plecat in Australia si a inregistrat “Kiss Symphony: Alive IV” cu orchestra simfonica din Melbourne. Thrayer l-a inlocuit inca o data pe Freyley in timp ce Peter Criss s-a reintors la grup. In martie 2004, odata cu expirarea contractului lui Criss, si neinnoirea acestuia, va fi inlocuit pentru a doua oara cu Singer.


Wikipedia.org